- Autor:
- Bodor Anikó
- Anul și locul publicării:
- 1997,Novi Sad
- Editor:
- Forum Könyvkiadó Intézet
- Editor responsabil:
- Bordás Győző
- ISBN:
- 86-323 -0462-3
- Legătură:
- moale
- Număr de pagini:
- 349 pag.
- Gen literar:
- lirică
- Gen:
- Colecție de cântece populare
Prefață/postfață
CUVÂNT ÎNAINTE
De mult timp simțim nevoia unei publicații care să ofere o imagine de ansamblu asupra tezaurului de cântece populare al maghiarilor din Voivodina. Această nevoie se manifestă, pe de o parte, pentru a cunoaște și a face cunoscute valorile tradiției noastre muzicale populare, iar pe de altă parte, pentru a oferi – mișcărilor noastre de iubitori și de revitalizare a muzicii populare, la modă de aproximativ un sfert de secol – cunoștințe despre surse și materiale din propria noastră patrie restrânsă.
Pe baza cunoștințelor acumulate prin colecțiile și publicațiile de până acum, a sosit momentul să oferim o prezentare generală a muzicii vocale populare a populației maghiare variate din Voivodina, stabilită din diferite regiuni ale spațiului lingvistic maghiar. Materialul adunat este, în mod fericit, vast, chiar dacă nu toate zonele locuite de maghiari din Voivodina sunt reprezentate uniform în ceea ce privește cantitatea. Prin urmare, nu putem aspira la exhaustivitate, dar ne străduim să prezentăm cât mai multe cântece pentru a ilustra bogăția și diversitatea, dar și unitatea organică a tradiției sănătoase. Publicarea este planificată în patru volume: Cântece lirice; Cântece de păstori și haiduci, cântece de prizonieri și balade; Cântece de nuntă și de dragoste, precum și Cântece de obiceiuri și de copii.
Modul nostru de viață actual nu favorizează supraviețuirea culturii comunitare. Majoritatea ocaziilor vechi de a cânta și de a învăța, care dădeau viață cântecelor populare, aparțin deja trecutului. Dar nevoia continuă să existe în noi. „Căci cântecul se naște din necesitate; este o garanție a sănătății sufletului uman. Nu este un spectacol sau o distracție, ci o nevoie elementară, pâine pentru suflet” – scria Bertalan Andrásfalvy în 1992.
Cântecul popular nu se mai reproduce astăzi, dar, asemenea operelor marilor compozitori, ne-a rămas ca moștenire a strămoșilor noștri, o operă de artă născută din echilibrul sănătos individual și comunitar, și este pentru noi un instrument împotriva furtunilor emoțiilor. Nu este doar o valoare artistică prețuită, ci și un obiect util, care servește bucuriei de a cânta împreună și a sentimentului de apartenență.
Pe de altă parte, tradiția populară păstrează în egală măsură lucruri valoroase și lipsite de valoare. Diferitele mode distrug în egală măsură ceea ce merită și ceea ce nu merită păstrat. La aceasta se adaugă și efectul dăunător al circumstanțelor nefavorabile vieții folclorului muzical sănătos, care durează de mult timp. Tradiția nealterată se uzează în uzul comun, se degradează odată cu răspândirea gustului ieftin de bâlci. Prin urmare, nu orice cântec popular care circulă este și o creație artistică.
Scopul seriei noastre planificate este de a publica cât mai mult din tradiția muzicală populară nealterată a maghiarilor din Voivodina. Scopul său principal este popularizarea, dar se străduiește să satisfacă și cerințele științifice. Primul nostru volum conține 200 de cântece lirice. Sperăm că va oferi o surpriză plăcută tinerilor educatori populari, va aduce bucurie simplilor curioși, iar ochii sătenilor vor străluci când vor recunoaște melodiile bunicilor lor. Moștenirea noastră muzicală populară este o parte organică a întregii muzici populare maghiare, iar valorile sale sunt demne de respectul public. Aceste valori ne-au fost păstrate de oamenii din sate.
„Muzica nu este o plăcere a singuraticilor, ci o resursă spirituală pe care fiecare națiune cultivată se străduiește să o facă un bun comun...” – scria Zoltán Kodály în 1934.
Cuprins
- Előszó5
- Bevezető7
- A kötet anyagának gyűjtői13
- A közreadás szempontjai14
- Betű- és zenei jelek20
- Katonadalok 1–74. sz.
- El kell menni katonának messzire 1–20. sz.22
- Rukkolnak a szép zentai legények 21–40. sz.50
- Várni, várni, várni, jaj, de nehéz várni 41–44 . sz.79
- Kaszárnya, kaszárnya 45–58. sz.83
- Kedves jó anyám, nem írok több levelet 59–69. sz.102
- Nyisd ki, anyám, zöldre festett kapudat 70–74. sz.119
- A hétköznapok dalai 75–125. sz.
- Búza, búza, de szép tábla búza 75–84. sz.129
- Jaj, de sokat arattam a nyáron 85–96. sz.143
- Ősz az idő, hideg vagyon 97–105. sz.160
- Béres vagyok, béres 106–109. sz.173
- De nehéz sorsa van a szegény summáslánynak 110–113. sz.178
- Elmegyek, elmegyek 114–120. sz.184
- Ha a hazádba megélhetsz 121–125. sz.194
- Szerelmi, tréfás és egyéb dalok 121–125. sz.
- Sűrű, sötét felhők vándorolnak az égen 126–143. sz.204
- Ugyan, rózsám, hová lettél 144–165. sz.231
- Kocsmárosné, hallja 166–173. sz.261
- Akármerről fúj a szél 174–191. sz.272
- Keresem a lovam 192–196. sz.305
- Volt énnékem édesanyám, de már nincs 197–200. sz.310
- Mutatók315
- Térképek315
- Rövidítések320
- Irodalom320
- Lemezek, kazetták322
- A dalok lelőhelyei322
- Zenei mutatók324
- Szótagszámmutató324
- Szorzárlatmutató326
- Táncmutató329
- A kezdő sorok betűrendes mutatója329
- A dalok forrásjegyzéke344