Könyörgésünk színhelyei III.

INTRODUCERE

În secolul al XIX-lea, regiunea pustelor Tompa, Ludas și Verusics a înconjurat terenurile virane din jurul orașului, formând un semicerc dinspre nord, est și sud. Până la mijlocul secolului al XX-lea, pustă Zobnatica a aparținut, de asemenea, orașului, devenind parte a hotarului Topolya doar în ultima jumătate de secol, dar crucile de pe marginea drumului au fost ridicate pe vremea când aparținea Suboticei.

În a treia parte a lucrării, prezint crucile publice ridicate în pustele enumerate. Și de această dată am respectat hotarele pustelor din secolul al XIX-lea, însă prezentarea regiunii a necesitat unele modificări, deoarece orașul a pierdut o parte semnificativă din Tompa încă din secolul al XVIII-lea, astfel încât doar partea sa sudică a rămas în posesia Suboticei – regiunea actuală Palić și Hajdújárás. Este, de asemenea, justificat să ne ocupăm și de crucile publice din Királyhalom (Bácsszőlős), deoarece o parte a hotarului satului (Pörös) a fost proprietatea orașului după ocupația otomană, iar localitatea însăși aparține orașului din punct de vedere ecleziastic din 1923, iar administrativ de mai multe decenii.

Am continuat să mă țin de principiul stabilit anterior – redarea fidelă a materialului din arhive și din lucrările sursă. Nu m-am abătut semnificativ nici de la ortografia numelor de locuri și de persoane, astfel încât, acolo unde a fost posibil, le-am notat în forma utilizată la momentul ridicării crucii. Acest lucru se aplică și denumirii crucilor după cei care le-au ridicat.

Cu alte cuvinte: inconsecvențele ocazionale în scrierea numelor provin din diferențele de ortografie dintre textele de pe cruci și cele din sursele arhivistice.