Könyörgésünk színhelyei II.

INTRODUCERE

În a doua parte a lucrării, conform conceptului stabilit în primul volum, prezint crucile publice ridicate pe anumite pustietăți ale orașului, cele care au fost înălțate în Kelebia, Sebesics, Tavankút, Vámtelek, Györgyén și Nagyfény în secolele XIX-XX.

Având în vedere că aceste cruci publice, majoritatea existente și astăzi, au fost ridicate în secolele menționate pe pustietățile enumerate, voi continua să iau în considerare granițele lor de atunci, deși în secolul al XX-lea, din cauza circumstanțelor istorice binecunoscute, acestea s-au modificat parțial. Pe lângă deplasarea internă a granițelor pustietăților, aș menționa aici doar Kelebia și Sebesics, ale căror părți nordice au rămas pe teritoriul Ungariei.

Crucile de hotar, de pe marginea drumului, de pe pustietăți, ridicate la vremea respectivă, se află astăzi pe străzile și piețele satelor, deoarece în secolul al XX-lea, fostele șiruri de ferme (așezări cu ferme) s-au dezvoltat rând pe rând în sate, în care au fost înființate parohii separate. La vremea ridicării crucilor, în secolul al XIX-lea, întreaga regiune aparținea parohiei Sfânta Tereza din oraș, iar acest fapt simplifică și cercetările arhivistice.

Pentru realizarea acestei lucrări am folosit și sursele primului volum: registrele de cruci ale lui Pacher Ferenc, Demerácz Alajos, Tormásy Gábor, Iványi István, Mamuzsich Mátyás și Mokossay Mátyás. Inscripțiile crucilor, precum și sursele arhivistice, le voi publica în continuare fidel, iar numele le voi scrie în modul în care apar în aceste inscripții și în documentele de epocă, omițând, ocazional, regulile de ortografie maghiară în vigoare.