A méregkeverő

Varga Zoltán

OTRĂVITORUL

roman

După volumele sale de povestiri „A kötéltáncos” (Acrobatul, 1963) și „Kirándulás” (Excursia, 1965), numele lui Varga Zoltán este deja destul de familiar cititorului maghiar din Iugoslavia, dar este cert că acest prim roman al său va reprezenta o etapă importantă în cariera sa literară.

Una dintre cele mai mari virtuți ale romanului este, fără îndoială, faptul că abordează un set de întrebări la fel de complexe precum este și epoca actuală a istoriei omenirii. Probabil vor exista cititori care vor citi în el o descriere a naturii tiraniei, alții vor vedea conflictul și confruntarea dintre știință și putere – o putere arogantă, încrezătoare în forțele proprii, sau o putere a cărei existență este foarte amenințată și incertă. Alții, la rândul lor, ar putea trage concluzia că drumul progresului este plin de obstacole care, temporar, îl deviază de la direcția inițială, îl obligă la ocoluri și îi încetinesc mersul; că și cea mai pură intenție de schimbare a sistemului și a puterii poartă în sine posibilitatea deraierii, a transformării în propriul său contrariu, deoarece oamenii iubesc puterea și adesea se îmbată cu ea etc. Unii, însă, poate că vor citi în el doar pierderea unui rezultat științific demn de o soartă mai bună sau tragedia personală a unui om de știință onest, chemat la lucruri mari.

Este firesc, însă, ca valoarea exclusivă a cărții lui Varga Zoltán să nu rezide în simpla abordare a problemelor, ci în modul în care le integrează într-o poveste extrem de captivantă în sine.

Prin aspectele sale exterioare, poate fi asemănat aproape cu romanele polițiste și de aventuri, dar abordarea sa problematică, pătrunderea în miezul istoriei contemporane, motivarea psihologică aprofundată a acțiunilor individuale și, nu în ultimul rând, stilul său lipsit de orice artificii, concis și revelator, îl plasează pe Otrăvitorul în rândul celor mai moderne și exigente opere de proză.