Vándor fecske hazatalál?

Puțini și-au amintit până acum de strămoșii noștri, pe care febra emigrației din anii 1882-83 i-a purtat în cotul Dunării de Jos. Și totuși, ei au fost cei care, cu forța imensă a dorinței de a trăi, de a o lua de la capăt, de a-și crea un cămin, s-au unit în disperare și au luptat cu teribilele zone inundabile ale Dunării. Au drenat mlaștini și câmpii nesfârșite. Au ridicat sate pe terenuri mlăștinoase: Székelykeve, Hertelendyfalva, Sándoregyháza. Au rezistat și în cei șapte ani de foamete de la începutul mileniului, dar acum sunt mai puțini. Ei, care odinioară s-au confruntat cu spectrul suprapopulării! Scopul lor, conform credinței lor, rămâne neschimbat: supraviețuirea. Motto-ul lor: „A supraviețui – pe gheață și...” Merită atenția noastră, să-i vizităm!