Így láttam, így éreztem

Dacă Tibor Kolozsi nu ar fi scris Întâlnirile de vineri cu ocazia aniversării a 25 de ani de la înființarea 7 NAP, și dacă Zoltán Kalapis nu ar fi publicat cartea Jumătate de secol din Magyar Szó, nu am avea o amintire scrisă despre presa maghiară din Voivodina de după Al Doilea Război Mondial...

Cartea lui János Brenner, Așa am văzut, așa am simțit..., nu este o lucrare de istorie a presei. Din atelierul său a ieșit o autobiografie, dar este atât de strâns legată de Magyar Szó și 7 NAP, încât nici importanța sa pentru istoria presei nu trebuie subestimată. Competența sa este incontestabilă, deoarece a urcat toate treptele profesiei. Metoda sa nu este o simplă enumerare. Dimpotrivă! Încearcă să-și grupeze amintirile în jurul unor evenimente internaționale majore și apoi a unor evenimente naționale conexe.

Din cartea sa reiese că autorul, animat de dorința de a acționa, își duce lupta ca un perpetuum mobile atât în profesie, cât și în viața privată, cu toate obstacolele care, după cum știm, au fost destul de numeroase în ultimii 60-70 de ani...

Autorul pune în mișcare o mulțime de personaje. Dar nu într-un spațiu vid, ci în acel mediu social dens, atât de caracteristic epocii. Și, deși încearcă să nu picteze o imagine alb-negru a lor, nu se ferește nici de exagerări, dacă simte că astfel poate oferi o reprezentare mai expresivă a lor...

István Csorba

Cartea lui János Brenner: Așa am văzut, așa am simțit... este mai mult decât o simplă autobiografie. Mai mult, deoarece nu suntem informați doar despre evenimentele care i s-au întâmplat, ci și caracterizează, evaluează evenimente locale și naționale, politicieni, personalități publice.

Reînvierea copilăriei din timpul războiului este o experiență specială. Noi, aici, în Bačka, știm puține despre evenimentele războiului din Banat. Doar culegerea de nuvele a lui Mladen Markov, Vicinala bănățeană, abordează povești similare.

Personal, am fost deosebit de interesat de partea în care și-a descris anii de student și de soldat. În aceiași ani am terminat și eu liceul, am servit în armată. Afirm că oferă o imagine foarte realistă a vieții de student și a serviciului militar de atunci.

Cu toate acestea, cariera sa de jurnalist este mai mult decât o simplă autobiografie. Această profesie l-a pus în contact cu politicieni locali și naționali. Cunoștea din interior toate problemele presei maghiare din Voivodina, dar și fenomenele sociale și economice, forțele motrice ale mediului mai restrâns și ale țării. Volumul este istoria presei și a locurilor din cele patru decenii de după război, în special în ceea ce privește materialul din anii de la Subotica.

Mátyás Horváth