Gömblakók

Romanul „Gömblakók” (Locuitorii sferei) de Rózsa Jódal – diferit de forma obișnuită a prozei – a fost trimis la concursul de romane al Editurii Fórum din 1986, iar editura îl prezintă acum cititorilor. Fekete J. József, membru al juriului concursului de romane, recomandă această lucrare cu următoarele cuvinte: Este purtătorul unor conținuturi ideatice ample și profunde și, ceea ce este și mai important, este înrădăcinat în actualitatea noastră. Apariția sa îl transformă în romanul nostru „cel mai actual”, ba chiar, parcă, textul ar arunca o privire și spre viitor. … acest roman este un tablou, un tablou al unor destine disperate, căzute, frânte. O profundă explorare psihologică a cazurilor limită ale umanității, în nenumărate variante și extreme. „Locuitorul sferei”, un copil care suferă de imunodeficiență de la naștere, polarizează nu doar membrii familiei, ci și mediul său imediat. O serie nesfârșită de neînțelegeri se dezvoltă între mama, provenită dintr-o familie cu boli venerice și care se dă la băutură, și tată, care, în suferința lor, se înstrăinează și de ei înșiși. În copilul lor văd mai întâi o creatură demnă de milă, apoi se răcesc față de el, în cele din urmă încearcă să facă afaceri din el, pierzându-și în acest proces umanitatea. Asistenta medicală, o tânără fată…, îngrijitoarea „locuitorului sferei”, își dă tinerețea și viața pentru copil, pentru cel pe care îl îngrijește. Profesorul medic vede în el un Premiu Nobel și, pentru a-l obține, își pierde și el umanitatea. Similar, ceilalți personaje ale poveștii trec prin șocuri și deformări grave. Iar Ádám, locuitorul sferei, stă doar în închisoarea sa forțată și simte, vede, aude totul… știe totul și vrea să trăiască. Ca și ceilalți oameni, ca și ceilalți oameni normali. Doar că, până să iasă din sfera sa, nu mai este înconjurat de oameni „normali”, ci de oameni disperați, frânți, deformați.