Az elnemkötelezettség Belgrádtól Hararéig

În urmă cu un sfert de secol, când Războiul Rece atinsese deja proporții care amenințau cu o nouă catastrofă de război în orice moment, un nou factor a apărut în relațiile internaționale – mișcarea de nealiniere. Liderii celor 25 de țări participante la primul summit de la Belgrad din 1961 și-au declarat hotărârea de a se opune cu fermitate împărțirii lumii în două blocuri opuse, de a pleda pentru o soluționare pașnică și justă a problemelor internaționale litigioase și de a nu accepta ca cineva să se joace iresponsabil cu soarta omenirii.

Ideea de nealiniere, apărută la întâlnirea dintre Tito, Nehru și Nasser pe insula Brioni în 1956 – tocmai pentru că pleda pentru o lume mai justă și mai bună pentru toate țările și popoarele lumii – a găsit un teren fertil pe tot globul. Astăzi, a devenit un factor politic independent și global, în afara blocurilor, cuprinzând aproape două treimi din țările lumii și aproape jumătate din întreaga omenire.

Mișcarea nu numai că a crescut numeric, dar a devenit un factor cheie în toate inițiativele care vizează realizarea păcii și securității internaționale, implementarea principiilor coexistenței active și pașnice, independența și egalitatea statelor, dezarmarea, ascensiunea economică mai rapidă a țărilor în curs de dezvoltare și crearea unei noi ordini economice mondiale. Prin activitatea sa – în primul rând în cadrul Organizației Națiunilor Unite – a contribuit semnificativ la soluționarea problemelor stringente ale comunității internaționale și la transformarea lumii noastre.

În sfertul de secol care a trecut, activitatea țărilor nealiniate nu numai că a demonstrat legitimitatea mișcării, vitalitatea și actualitatea principiilor și obiectivelor sale, ci s-a dezvoltat clar într-o forță indestructibilă în lupta pentru pacea mondială și pentru binele omenirii. Nealinierea, în această perioadă periculoasă – ca rezultat al unei noi înțelegeri a relațiilor internaționale – a prefigurat și lumea viitoare, care trebuie să se bazeze pe libertatea, egalitatea și cooperarea constructivă a tuturor țărilor și popoarelor. Președintele Tito a formulat acest lucru într-un mod vizionar, spunând că nealinierea nu este doar „conștiința omenirii”, ci și „viitorul ei”.