Autonómiák I.

„Într-un ritm accelerat despre autonomie”, „Se pregătește carta fundamentală a Voivodinei”, „Fapte de avertizare”, „Referendum despre Voivodina?”, „Nu sunt adeptul secesiunii”, „Atitudine inacceptabilă a Belgradului?”, „Voivodina își poate exercita competențele”, „Nenad Čanak se îndoiește” – acestea sunt doar câteva dintre titlurile ziarelor de la sfârșitul lunii noiembrie 2001.

Rapoartele media atestă că între organele de putere din Voivodina și cele sârbești este în desfășurare un fel de „tragere de frânghie” politică în jurul restabilirii autonomiei Voivodinei, care a fost de fapt desființată prin modificarea constituțională a lui Milošević din 28 martie 1989 (anexele de la IX la XLIX). După așa-numita revoluție a iaurtului, autonomia extinsă a provinciei s-a redus la „dreptul de a face propuneri”, iar în constituția republicană a devenit „o chestiune de organizare teritorială a republicii”. În ultimii zece ani, tot ceea ce au creat generațiile a fost distrus.